SFÂNTA ŞI MAREA VINERI
ZI DE DOLIU, ZI DE BUCURIE
Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16)
Opera de mântuire a lumii se realizează prin Iisus Hristos, prin jertfa Sa supremă pe Crucea Golgotei. Această zi în care Iisus Hristos Se aduce pe Sine jertfă pe cruce este pentru noi o zi de doliu, dar în acelaşi timp o zi de bucurie, de sărbătoare. Este zi de doliu, fiindcă în această zi privim cu pietate pe crucea răstignirii, care însemnează suferinţă, cruzime, cădere, învingere, sfâşiere, tragedie sumbră. Despărţindu-se cu adâncă melancolie şi cu sudori de sânge de cei ce L-au urmat pe drumuri prăfuite, flămânzi şi însetaţi, de multe ori aclamat şi adesea hăituit, Iisus urcă drumul calvarului într-o singurătate vitregă, compătimit de cei ce L-au iubit, de cei cărora li s-a făcut milă de suferinţa Lui sfâşietoare. Drumul e greu, crucea apasă distrugător pe umerii Celui ce cade istovit de ultimele puteri, dar El înaintează totuşi la loviturile nemiloase ale unei gărzi romane cu disciplină severă însărcinată cu cercetarea Celui nevinovat. Spinii din cunună storc picături de sânge care se preling pe faţa Lui senină, iar buzele arse de focul suferinţei îi sunt umezite cu oţet amestecat cu fiere spre a-I mai mări suferinţa şi chinurile. Detalii →
