Predici

DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI (A SFINŢILOR PĂRINŢI)

UNITATEA CREDINŢEI

Pericopa Evanghelică de azi se prezintă ca una dintre cele mai zguduitoare rugăciuni rostite de Mântuitorul Hristos în grădina Ghetsimani, rugăciunea pentru Sine, pentru ucenici şi pentru întreaga lume. Această rugă­ciune prezintă o importanţă deosebită şi datorită faptului că a fost rostită cu puţin înainte de patima Sa cea de bună voie şi de încheierea activităţii Sale pământeşti, Mântuitorul gân­dindu-se în aceste momente la unitate şi la existenţa unei credinţe unitare care să-i ţină aproape pe toţi creştinii: „Părinte, Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat ca să fie una, precum suntem şi Noi” (Ioan 17,11). Detalii →

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

ÎNĂLŢAREA SPIRITUALĂ

Simbolul de credinţă ne prezintă pe scurt viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos din momentul naşterii Sale până la înălţarea Sa la cer, ceea ce reprezintă sfârşitul activităţii Sale pământeşti. Acest ultim eveniment din viaţa pământească a Domnului este prezentat astfel: „Şi s-a înălţat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină, cu mărire, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit” (Art. VII, VIII).

Despre cele legate de înălţarea Domnului la cer s-a prooro­cit cu multe sute de ani înainte de către proorocul David, în unul din psalmii săi: „Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta” (Ps. 56, 7). Detalii →

DUMINICA A VI-A DUPĂ PAŞTI (A ORBULUI)

HRISTOS, LUMINA LUMII

Pericopa Evanghelică de astăzi ne relatează despre Mântuitorul Iisus Hristos că tămăduieşte un orb. Şi făcând „tină” şi punându-i-o pe ochi, iar orbul spă­lându-se în scăldătoarea Siloamului, şi-a recăpătat vederea. Datorită faptului că tămăduirea s-a făcut în zi de sâmbătă, fariseii s-au folosit de acest prilej, acuzându-L şi învinuindu-L pe Mântuitorul că „nu ţine sâmbăta” (Ioan IX, 16). Fariseii au întrebat pe cel tămăduit, pe „părinţii lui şi apoi, iarăşi, pe cel ce fusese oarecând orb” (Ioan IX, 13), „cum a văzut” (Ioan IX, 15). Răspunsurile au fost: că acela care dă vedere unui orb din naştere nu poate să fie un păcătos şi că „tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii” (Ioan IX, 30). Detalii →