Luna: aprilie, 2012

CUVÂNT LA ZIUA A III-A DE PAŞTI

CREDINŢA ÎN HRISTOS

Invierea Domnului zguduie de fiecare dată porţile mor­mântului nostru sufletesc, chemându-ne la viaţa cea nouă, ca odinioară pe Lazăr cel înviat din morţi.

Când auzim cântându-se „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”, să nu ne gândim numai la cei care dorm somnul de veci, în morminte, ci şi la mormântul din interiorul nostru, în care sălăşluieşte credinţa noastră cea adormită, pacea sufletului cea pierdută, şi bucuria inimii cea uitată, deasupra cărora stă de strajă frica zilei de mâine. Şi totuşi ne întrebăm: de ce rămânem noi tot cei vechi şi nepăsători?

Dacă despărţirea noastră de Dumnezeu şi cufundarea în păcat este moartea sufletului, atunci şi pocăinţa şi renaşterea la credinţă este învierea lui. Învierea trupului nu este cu nimic o minune mai mare decât învierea sufletului la o nouă viată. Detalii →

CUVÂNT LA ZIUA A II-A DE PAŞTI

O SĂRBĂTOARE PENTRU CER

Sărbătoarea învierii Domnului, marele praznic al întregii Creştinătăţi, nu este o sărbătoare numai pentru acest pământ, ci şi pentru cer. Nu numai noi pământenii preamărim pe Hristos cel înviat, ci şi Sfinţii îngeri care acolo, în cer, cântă biruinţa lui Iisus asupra morţii: „Învierea Ta Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri…”.

De ce se bucură îngerii? Oare pentru ei, Iisus Hristos a venit aici pe pământ? Pentru ei a suferit, a murit şi a înviat? De ce cântă îngerii Învierea Lui? Pentru că ei sunt slujitorii lui Hristos, slujitorii cei buni şi devotaţi. Cel rău, astăzi nu cântă. Pentru el, orice bucurie sufletească a aproapelui e de nesuferit; fericirea altuia e suferinţa şi întristarea lui. Aşa se manifestă întotdeauna oamenii răi, care nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu. Detalii →

DUMINICA ÎNVIERII DOMNULUI

ZIUA CEA MĂREAŢĂ

Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit ca astăzi să putem sărbători ziua cea măreaţă, cea mai plină de bucurie şi mângâiere din câte are omul bisericesc, ziua Învierii Domnului.

Emoţionaţi, plini de bucurie noi vestim această Înviere unul altuia şi cu o sfântă şi cerească însufleţire buzele noastre rostesc frumosul şi străvechiul salut creştin: „Hristos a înviat!” Pe tot întinsul pământului, în toate oraşele, comunele şi satele unde se găsesc creştini adevăraţi, în palate şi în bordeie, e mare bucurie în această senină zi. Astăzi, parcă nici săracul nu simte amarul vieţii, nici bolnavul durerile ce-l chinuiau altădată. Firea întreagă îşi sărbătoreşte acum învierea sa din somnul şi amorţeala iernii, razele soarelui s-au făcut mai calde şi sărută pământul, în tot locul ochiul nostru zăreşte semne de reîntinerire, de bucurie şi de viaţă. Atât în natură, cât şi în inima omului, în aceste zile, domneşte bucuria. Detalii →