SFÂNTA ŞI MAREA JOI

CHEMAREA LA CINĂ

Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celor noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei XXVI, 26–28).

În viaţa de toate zilele, oamenii se invită reciproc la anumite evenimente din viaţa lor, prilej cu care se schimbă păreri, se pun la cale unele planuri de realizat mai devreme sau mai târziu. Întâlnirile dintre oameni se realizează atât în momente de bucurie, cât şi în momente de întristare, având fiecare întâlnire importanţa ei şi având în acelaşi timp un rol binefăcător asupra organismului uman, solidaritatea dintre oameni fiind de fiecare dată binevenită.

Mântuitorul Iisus Hristos, care a luat asupra Sa chipul nostru omenesc, se întâlnea adeseori cu contemporanii Săi cu diferite prilejuri, discuţiile cu aceştia având de fiecare dată un rol binefăcător şi un scop mântuitor. Se întâlnea Mântuitorul cu oamenii mai ales în momente de întristare, atunci când era o lacrimă de şters, o suferinţă de alungat sau atunci când unul sau altul era ajuns la marginea durerilor sufleteşti sau trupeşti şi prin intervenţia Sa miraculoasă era redat societăţii din care făcea parte.

Întrunirile cele mai dese însă le avea Domnul nostru Iisus Hristos cu ucenicii Săi, pe care I-a ales în mod special spre a-L ajuta în opera de propovăduire a Evangheliei şi de continuare a acestei opere după înălţarea Sa la cer. În întâlnirile Sale cu Sfinţii Apostoli, Mântuitorul stabileşte învăţături precise care trebuie urmate şi aplicate întocmai.

O astfel de întrunire a Mântuitorului cu ucenicii Săi a avut loc cu puţin timp înainte de pătimirea Sa cea de bună voie, când El simţea nevoia să le împărtăşească ultimele învăţături şi sfaturi, care să-i întărească în opera ce aveau s-o ducă mai departe. Această ultimă întâlnire cu Apostolii înainte de patimile Sale a avut loc Joi seara, înainte de prinderea Sa, cu prilejul cinei intrate în tradiţia creştină sub numele de Cina cea de Taină, la care din mulţimea învăţăturilor prezentate, cea mai importantă este cea legată de instituirea Tainei Sfintei împărtăşanii, în care pâinea şi vinul se transformă în Trupul şi Sângele Domnului, aşa cum ne încredinţează Sfânta Scriptură: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu..”. (Matei. XXVI, 26–27). Aceste cuvinte ale Domnului sunt o chemare adresată tuturor oamenilor până la sfârşitul veacurilor, pe care împlinindu-le, respectăm Sfânta Scriptură care ne îndeamnă: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Ioan XXII, 19 şi I Corinteni XI, 26). Nicio altă învăţătură a Domnului nu ne este poruncită să o facem întru amintirea Lui decât aceasta. O facem întru amin­tirea venirii Domnului pe pământ, întru amintirea petrecerii Lui între noi, când ne-a învăţat învăţătura cerului. Aceasta o facem întru amintirea şi pomenirea patimilor şi morţii Sale pentru „noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. Cina cea de Taină a oferit prilejul slujirii celei dintâi Liturghii. Ea a fost servită de însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. A fost simplă şi scurtă, dar a creat premisele Liturghiilor de astăzi, care converg în jurul punctului central al Sfintei Cuminecături, care are loc în cadrul acestora şi la care sunt chemaţi toţi oamenii. Tuturor le este deschisă uşa; toţi sunt oaspeţi invitaţi la Cina Domnului, ca să se bucure de bucuria Stăpânului, să trăiască clipe de înălţare şi armonie alături de Cel ce i-a invitat.

Chemarea la Cina Domnului este adresată în fiecare Duminică şi sărbătoare prin glasul preotului în Sfânta Liturghie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”.

Cuminecătura este în înţeles propriu îndumnezeirea credinciosului. Cel cuminecat este un purtător de Hristos pentru că însuşi Hristos zice despre Sine: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan VI, 56).

Cel care s-a împărtăşit cu vrednicie poate exclama împreună cu Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai sunt eu cel ce trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine”.

Prin chemarea la cină, Iisus ne cheamă la Împărăţia lui Dumnezeu, împărăţie ce începe de aici de pe pământ, anume în Biserica întemeiată de Hristos la Cincizecime, când Sfântul Duh s-a pogorât peste Apostoli, dându-le puterea să propo­vă­duiască Evanghelia la toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei XXVIII, 19).

Prin patima Sa, Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă pentru tot neamul omenesc, El este „Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan I, 29). Omul cu firea slăbită de păcatul strămoşesc nu putea sa-şi câştige singur mântuirea, de aceea a fost necesară jertfa Fiului lui Dumnezeu, care a pătimit şi a murit în locul nostru. Acum Iisus ne spune: „Veniţi, că iată, toate sunt gata” (Luca XIV, 17). Nu ni se cere o jertfă deosebită, ci doar dorinţa sinceră de a -L primi, de a intra în comuniune cu El, de a conlucra cu harul său, modelându-ne viaţa după învăţătura Sa cea mântuitoare. „Iată, Eu stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi lua cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa III, 20). Este glasul ce răsună de veacuri şi ne provoacă necontenit să deschidem sufletul nostru întocmai ca o floare care-şi deschide petalele sale spre soare, pentru a primi lumina dătătoare de viaţă şi frumuseţe.

Sfânta împărtăşanie instituită în Joia Mare este un dar oferit în mod gratuit tuturor oamenilor, dar Sfânta Scriptură face responsabil pe fiecare în parte de acest dar minunat: „că oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului” (I Corinteni XI, 27).

Acum când suntem într-o perioadă deosebită a anului, când prin serviciile divine la care luăm parte în aceste zile suntem alături de Domnul nostru Iisus Hristos, care „a pătimit şi S-a îngropat”, să luăm hotărârea sinceră de a ne schimba modul de viaţă, de a urma minunata învăţătură a Domnului. În aceste zile, sângele Domnului spală păcatele întregului neam omenesc, astăzi Fiul lui Dumnezeu este pus în rândul făcătorilor de rău, pentru ca orice păcat al oamenilor să fie şters. Numai şi numai prin marea Lui iubire faţă de oameni putem fi mântuiţi, putem fi iertaţi, putem tinde spre asemă­narea cu Dumnezeu, aşa cum am fost creaţi. Sa ascultăm gla­sul Domnului, care astăzi ne cheamă la Cina Sa, făcută pentru toţi oamenii din toate timpurile şi din toate locurile. Amin!