CRIMINALITATEA ÎN PERIOADA PANDEMIEI „CORONAVIRUS”

ÎNAINTE ŞI DUPĂ PRIMUL AN DE PANDEMIE

Asistăm la una dintre cele mai controversate şi fără precedent etape din istoria lumii moderne. Perioada de izolare şi carantinare pentru combaterea infectării cu virusul Covid-19 aduce omenirii una dintre cele mai mari schimbări, atât din perspectiva medicală, economică, socială cât şi infracţională.

Iniţial, specialiştii criminologi au considerat că pandemia va contribui la creşterea statisticilor criminalităţii internaţionale, inclusiv în Republica Moldova. Debutul pandemiei determină o masă mare de oameni să revină în Ţară, fapt ce a generat panică inclusiv în rândul autorităţilor. Până atunci afirmaţiile publice ale oficialilor îndemna locuitorii imigranţi să revină acasă. Brusc, fără nicio invitaţie, ne trezim cu aproape întreaga populaţie a Ţării revenită de peste hotare şi oficialii încep să constate că nu sunt chiar atât de pregătiţi să facă faţă acestui val.

Începând cu luna aprilie a anului 2020 se pot face primele statistici reale, dacă înainte de acest moment erau numai păreri şi speculaţii. Fără vreo explicaţie cel puţin logică descoperim că presupusa creştere a criminalităţii se identifică prin vice-versa, adică o scădere a gradului de infracţionalitate. Acum se naşte şi întrebarea: „restricţiile impuse prin ordonanţe au avut un efect asupra psihicului uman”? Se pare că până la ora actuală nicio strategie de după anul 2008 nu şi-a spus cuvântul atât de puternic în acest sens.

Aşadar, aşteptările specialiştilor au fost zădărnicite prin atitudinea maselor de oameni care, deşi treceau printr-o perioadă în urma căreia nu putea nimeni să presupună ce s-ar întâmpla din perspectiva economică, cifra furturilor a scăzut. Să fi fost această pandemie un beneficiu pentru reeducarea persoanelor vulnerabile la a face diverse infracţiuni? Până acum rezultatele statistice ne confirmă destul de clar acest lucru.

Să revenim puţin la populaţia întoarsă de peste hotare, printre care cunoşteam destul de bine din surse juridice că nu sunt numai oameni de cultură şi cu un statut personal bine definit, „specializaţi” în infracţiuni dincolo de graniţe. În sensul acesta am fost martorii panicii provocate şi de o parte a mass-media. Ne aşteptam ca aceste persoane să nu fie capabile să se reintegreze, să lucreze şi să evite orice formă de infracţiune. În cele din urmă vedem că lucrurile au decurs în cealaltă direcţie decât premoniţiile iniţiale.

Încă o dată dintr-o perspectivă criminalistă şi în acelaşi timp realistă, putem spune că consecinţele mai degrabă vor fi de natură economică decât de natură infracţională. Dar, părere responsabilă în această perioadă nu poate fi solidă nici în lunile ce urmează. Deocamdată nimeni nu ştie când va trece Pandemia, care vor fi noile restricţii de peste iarnă, care sunt proviziile şi resursele de supravieţuire ale cetăţenilor şi dacă efectul de „cuminţire” a unora nu se va schimba radical după luna decembrie. Trecem printr-o perioadă în care nici criminologii şi nici psihologii nu-şi pot face o părere generală despre ceea ce va urma. Traversăm cea mai schimbătoare etapă din viaţa lumii moderne.

 

OMENIREA ÎN COLAPS, CRIMINOLOGIA ÎN REFORMĂ

Lucrurile sunt tulburi şi dincolo de orice aparenţă de natură psihologică nu pot exista păreri; statisticile se schimbă de la o zi la alta, cazurile iarăși încep să crească şi lumea tinde să se plafoneze pe ideea că virusul nu există şi totul este o minciună. Poate fi şi o părere lesne de înţeles care se promovează din ce în ce mai puternic pe reţelele de socializare şi în anumite publicaţii „formatoare de opinii”, unde infracţionalitatea nu poate să fie probată precum în viaţa reală, deşi consecinţele ei se văd destul de limpede. Pentru ei, neîncrederea în autorităţi are o justificare. Le vine foarte uşor să generalizeze scurt şi cuprinzător că virusul nu există. În acelaşi timp organelor Statului le vine greu să explice fiecărui cetăţean în parte riscurile expunerii. Este dificil de constatat şi sancţionat orice infracţiune din mediul virtual şi totuşi îşi spune cuvântul în dezorientarea populaţiei.

Omenirea este dezorientată poate că la fel de mult precum fusese în perioada celui de-al doilea război mondial. Statisticile persoanelor care sufereau de depresie au fost cel puţin dublate. În acest sens le va veni şi mai greu organelor Statului, inclusiv de poliţie, să găsească în timp record noi strategii de gestionare a situaţiei. La urma urmei, Guvernul ia nişte decizii legislative şi tot poliţiştii sunt nevoiţi să le aplice. Unii nu cred şi alţii nu pot să creadă din cauzele provocate de diferitele forme de depresie. Trebuie să realizăm că urmează o vreme tulbure în care adevăraţii poliţişti vor deveni şi psihologii societăţii. Dacă până în acest moment lumea îi cataloga precum nişte persoane care nu ştiu altceva decât să aplice amenzi, de acum este dificil să fie folosită vechea formă de implementare a normelor legislative. În funcţie de o reformă în aplicarea codului penal actual, orientate oarecum şi spre maleabilitate, autorităţile vor elimina riscul protestelor, creşterii bruşte a stresului şi apariţia atitudinilor ostentative. Nici un Stat din lume nu are nevoie de infractori mai inteligenţi şi de mai mulţi cetăţeni oneşti îmbolnăviţi psihic de un sistem. Cu infracţionalitatea mai poţi lucra, însă cu degradarea socială mă îndoiesc.

Pentru acest început de toamnă relaxările la nivel internaţional le-a dat oamenilor vaga impresie că totul va reveni la normal. În realitate, după această pandemie nimic nu va mai fi ca înainte, cel puţin câteva decenii. Este o probabilitate ca după luna ianuarie a anului 2021, situaţia să se schimbe în ceea ce priveşte criminalitatea şi să asistăm la o creştere a gradului de infracţionalitate. Pe de cealaltă parte probabilitatea aceasta poate avea şi efectul neaşteptat în cealaltă direcţie. Este drept că momentan nimeni nu poate preconiza un parcurs aproximativ al viitorului. Viitorul chiar este contradictoriu.

Cele mai mari nemulţumiri, vorbind despre neîncrederea oamenilor în acest virus, le-au constituit restricţiile şi măsurile de protecţie. Poate fi catalogată drept infracţiune expunerea unora care nici nu cred în virus şi nici nu vor să respecte măsurile de distanţare socială. Din acest punct de vedere criminalitatea expunerii la riscul infectării este necontrolată. Unii cetăţeni refuză chiar şi pentru sancţiunile la care sunt expuşi să respecte normele minime de siguranţă personală sau socială. Astfel, alţi oameni disciplinaţi şi responsabili riscă tot mai mult să contacteze virusul de la oameni iresponsabili din magazine şi din spaţiile publice.

 

REÎNTOARCEREA ÎN ŢARĂ A CETĂŢENILOR DIN DIASPORA

Dacă cei veniţi din occident s-au aclimatizat cu igiena şi distanţarea socială, nimeni nu poate expune o statistică solidă a celorlalţi care sunt gata să protesteze şi pentru faptul că suntem „obligaţi” „prin lege” să ne spălăm pe mâini şi să nu-l sufocăm pe celălalt cetăţean din faţa noastră. Aceste norme nu au fost doar pentru protecţia fizică a cetăţeanului ci şi pentru educarea lui. Unii au înţeles mesajul autorităţilor de Stat pentru sănătate publică, în schimb altora le-a fost greu să se debaraseze de propriile metehne, care ne-au definit în faţa occidentalilor o dată cu trecerea graniţelor. La acest capitol al educaţiei individuale încă suntem destul de slab pregătiţi pentru a face faţă unei situaţii mai delicate decât pătarea imaginii noastre peste hotarele Ţării.

Cea mai mult contestată măsură pe reţelele de socializare a fost purtarea măştii de protecţie. Nici un medic sau chirurg din lume nu a operat vreun pacient fără această banală mască. O numesc banală formatorii de opinii false, în special care invocă anumite fanatisme religioase; însă ea nu este chiar o banală mască. Într-un alt context medicii nu ar fi fost nevoiţi să o poarte înainte de pandemie, fie pentru că este fabricată în ţările slab dezvoltate, fie pentru că este dintr-un material slab calitativ. Diferenţa dintre viaţă şi moarte nu se face numai prin produse scumpe sau echipamente de înaltă calitate. Uneori şi aceste mici amănunte îşi au rolul lor. Cetăţeanului simplu şi dezorientat de tot ce se discută şi se petrece îi este greu să discearnă.

Din perspectiva criminologică ne-am fi aşteptat ca masca să constituie un privilegiu pentru infractori şi jafurile să fie mai multe. În realitate vedem că şi infractorii care odinioară constituiau o problemă pentru autorităţi, au abandonat planurile şi infracţiunile. Doar în Statele Unite şi în puţine regiuni de pe glob au fost semnalate creşteri ale infracţionalităţii. În Republica Moldova lucrurile au decurs pozitiv.

Dincolo de frustrările unora care erau veşnic nemulţumiţi şi înaintea acestei Pandemii, putem constata un alt aspect pozitiv al problemei. Infracţiunile de comercializare şi consum de droguri au scăzut semnificativ. Limitarea zborurilor şi a căilor de acces terestre spre Republica Moldova sau spre alte Ţări, a reprezentat o lovitură grupurilor infracţionale organizate. Chiar dacă pandemia nu a fost stopată, măcar anumite elemente pozitive şi-au simţit apariţia în societate.

Mai mult sau mai puţin, pandemia a transformat conştiinţa colectivă şi conştiinţa de sine a cetăţenilor. Restricţiile au fost benefice pentru anumite situaţii. Chiar dacă unii dintre cetăţeni au evitat părăsirea domiciliului în perioada de două săptămâni de izolare, de frica dosarului penal sau a amenzilor, un număr mare de persoane au fost salvate de la contactarea noului virus. Nimeni nu poate şti la ora actuală câte persoane sunt infectate şi circulă în spaţiul public. Dacă s-ar cunoaşte o cifră aproximativă am putea asista la stoparea acestei evoluţii. Cum statele lumii nu sunt încă pregătite să efectueze astfel de cheltuieli de testare a maselor, situaţia se agravează.

Este haos chiar şi dacă unora ni se pare că situaţia este ţinută sub control. Au fost închise graniţele şi accesul în public al oamenilor restricţionat doar pentru necesităţi alimentare, medicale şi profesionale. Totuşi, virusul s-a răspândit şi sub presiunile acestor restricţii. De cealaltă parte a problemei, nu putem considera că toate testările au fost pozitive în adevăratul sens al cuvântului, sau negative. Unele persoane au fost testate o dată ca fiind pozitive şi de două ori ca fiind negative. În acest caz aparaturile moderne puse la dispoziţia spitalelor şi a centrelor de testare nu au putut face faţă întru totul unui virus care suferă mutaţii periodice.

Pe lângă incapacităţile aparaturii de specialitate, sistemul medical se mai confruntă şi cu lipsa speranţei într-un apariţia vaccin cel puţin în momentul de faţă. Acest lucru se datorează tot mutaţiilor periodice pe care le dovedeşte de aproape un an de zile acest virus letal. Schimbările sale reprezintă imposibilitatea vreunui consiliu al medicilor să găsească o cale de vindecare definitivă. Au fost pacienţi care s-au vindecat, iar după o perioadă de timp au contactat iarăşi virusul. În consecinţă, siguranţa sănătăţii la ora actuală depinde şi de siguranţa pe care ne-o asumăm fiecare dintre noi. Este o luptă „corp la corp”.

Nu toţi medicii au fost pregătiţi să facă faţă unei asemenea situaţii. Unii au tratat situaţia cu seriozitate şi alţii cu superficialitate. Au fost destule cadre medicale în lume care s-au îmbolnăvit din cauza naivităţii şi aici în loc să constatăm o infracţiune împotriva codului penal, constatăm că societatea modernă are un număr mai mare de martiri din spitale şi centrele medicale. Totuşi, fără medici situaţia ar fi fost mult mai gravă.

Acum concluzionăm că starea actuală a omenirii nu are un parcurs cert în ceea ce priveşte viitorul. Cazurile sunt în creştere ca şi cum nu ar exista măsurile de restricţie. Se poate observa că cifra îmbolnăvirilor era mult mai mică în perioada de restricţie totală. Pe 10 mai 2020 erau semnalate 60 de cazuri de infectări cu noul virus în Republica Moldova, iar pe 10 octombrie 929 de cazuri. Unii ar putea specula că o vină în toată această evoluţie o are şi relaxarea măsurilor; însă, trebuie să ne gândim şi la economia Ţării. Dacă nu s-ar fi repornit industria, economiile populaţiei nu ar fi fost suficiente pentru o vreme îndelungată de supravieţuire. Statul a pierdut enorm de mult din perspectivă economică. Practic, nu a fost altă alternativă în faţa decimării naţionale sau a riscului creşterii numărului de îmbolnăviri, decât relaxarea măsurilor de restricţie.

Situaţia este dramatică din toate punctele de vedere: sociale, politice, economice, medicale, juridice şi de orice alt fel. Specialistul în ştiinţe umaniste şi ştiinţe sociale, Dr. Xanthé Mallett, descria această etapă fără precedent din viaţa fiecăruia dintre noi: „Covid-19 ne-a scos pe toţi din zonele noastre de confort”. Lumea reală s-a schimbat radical de la începutul anului 2020 şi fiecare persoană a trecut prin propriile sale schimbări. Se pare că şi persoanele care înainte de această pandemie erau notorii în diferite infracţiuni şi-au schimbat comportamentul, l-au abandonat sau şi-au remodelat propria lor viaţă.

ÎNCEPE O NOUĂ ERĂ PENTRU TOATE CLASELE SOCIALE

Pentru unii pandemia a fost de bun augur, în schimb ce pentru alţii a fost ca şi o traumă. Pentru criminologi aceste schimbări pot avea efecte adverse. Dacă până acum logica infractorului era bine cunoscută şi ani de zile analizată de specialiştii în domeniu, schimbările sociale prin care trece omenirea pot reprezenta o reformă şi în materie de criminalitate. Ceea ce este important pentru noi o reprezintă faptul de a rămâne ageri şi abili, studiind orice comportament. Apar provocări noi din partea infractorilor, numai că pe parcurs vor fi descoperite şi strategiile noi de combatere a criminalităţii. Dacă populaţia globului s-a adaptat la aceste condiţii de restricţie în câteva săptămâni şi criminologii se vor acomoda cu adoptarea altor strategii. „Era nouă” ne va obliga fără îndoială să dezvoltăm alte principii, păstrându-le în arhiva cunoştinţelor pe cele din trecut.

Pentru a nu avea o societate saturată de persoane cu probleme psihice generate de stres, anxietate, teamă sau alte anomalii determinate pentru conştiinţa reflexivă umană de către diferiţi factori, este necesar ca autorităţile să ia în calcul toate necesităţile fiecărei persoană în parte. Dacă până acum litera codului penal se aplica în măsura impusă, nu văd care ar fi viitorul unui om nevoiaş dar încăpăţânat şi credul în diversiuni, după o sancţiune exorbitantă. Şi această categorie de oameni îşi are locul şi rolul în societate. Precum spunea şi specialistul  Xanthé Mallett, criminologia de acum trebuie să ţină mai mult cont de sentimentele şi necesităţile oamenilor.

Rigurozitatea în aplicarea normelor de drept civil şi penal în perioada pandemiei şi-au spus cuvântul. Dacă la început se părea că ieşirea în stradă a forţelor de ordine determină panica în populaţie, unii aşteptându-se să înceapă un război civil, vedem că aşteptările lor nu s-au mai adeverit. Totuşi, lumea a înţeles mai mult de frica amenzilor usturătoare că trebuie să se păstreze în siguranţă. Nu este ceva lăudabil că nu frica de îmbolnăvire i-a ţinut autoizolaţi la domiciliu ci frica de amenzile aplicate altor persoane; însă, putem să apreciem rezultatele. Foarte puţine persoane şi-au menţinut ambiţiile până s-au trezit cu dosare penale, fiind posesori ai virusului şi transmiţători inconştienţi în acelaşi timp. În rest, societatea ne-a dovedit că este pregătită să coopereze.

Criminologia rămâne o disciplină care a salvat omenirea de la diferite tragedii. Datorită felului în care medicii s-au reorganizat şi datorită unei reforme consistente în aplicarea legilor Statului, pandemia nu va avea nici o şansă să dureze mai mult de încă două anotimpuri.

Octavian Pop
doctor în drept,
conferenţiar universitar