Conferința:”Taina Botezului nu se repetă”

CONFERINTA CU TEMA : ”TAINA BOTEZULUI NU SE REPETA” TINUTA DE INALT PREA SFINTITUL DR. ONUFRIE POP, ARHIEPISCOP DE BERGAMO SI MITROPOLIT PRIMAT LA MISIUNIA  “ADORMIREA MAICI DOMNULUI”  CASTELLON, SPANIA

“Sfântul Botez, uşa prin care se intră în Sfânta Biserică”

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi si credincioase,distinsi invitati,

Conferinţa la care m-a invitat Misiunea Creştin Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Castellon, misiune aflată sub oblăduirea canonică a  “Mitropoliei Autonome Creştin Ortodoxe după Vechiul Calendar în Italia,cu tema „Taina Botezului nu se repetă” este extrem de incitantă atât din punct de vedere teologic, cât şi din punct de vedere al vieţii noastre cotidiene.Noi, creștinii ortodocși,credem și mărturisim, că Biserica este formată din toţi cei care cred în Hristos si au credința apostolilor, cei care cred că Biserica deține adevărul universal, (adică adevarul integral,), și care au primit un botez. Botezul este numit Taină a Bisericii prin care credincioșii sunt primiţi prin întreita cufundare în apă, și invocând numele Sfintei Treimi. Botezul introduce oamenii ca membri ai trupului lui Hristos , și pentru fiecare creștin înseamnă renaștere în moartea și învierea Domnului.Si înaintemergătorul Mântuitorului Hristos, Sfântul Ioan, a botezat la Iordan. Dar botezul lui nu era Taină, ci închipuia doar curăţirea de păcate prin credinţă şi pocăinţă. El era mai mult un îndemn la pocăinţă, un semn văzut şi pregătitor spre cele ce aveau să vină, cum mărturiseste chiar Sfântul Ioan Botezătorul: «Eu unul vă botez cu apă spre pocăintă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine ; Lui nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11).Dacă citim cu atenţie Sfânta Scriptură vom observa că botezul nostru – să-i spun aşa cel de toate zilele – diferă de botezul Sfântului Ioan Botezătorul care a fost un botez al pocăinței . De altfel,Sfântul apostol Pavel, întâlnind în calea sa pe unii care primiseră botezul lui Ioan, i-a întrebat: «Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? lar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit, dacă este Duh Sfânt. Şi el a zis : Deci în ce v-aţi botezat ? Ei au zis: În botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus» (Fapte XIX, 15), adică au primit Botezul creştin.Botezul creştin restaurează  natura omului și elimină păcatul originar, dar și păcatele personale ale omului, asa cum reiese din Biblie. Sfântul Botez instituit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregătitor pentru cele ce ar fi să vină, ci este o Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos. Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt : iertarea păcatului strămoşesc şi a tuturor păcatelor săvârşite înainte de Botez în situatia celor ce se botează mai târziu ; renaşterea, sau naşterea la o viaţă nouă duhovnicească, viaţă de curăţie şi sfinţenie. De aici şi denumirile date Tainei Sfântului Botez: «baie», «izvor sfânt», «luminare», «renaştere», «naştere din nou», «sfinţire», «pecetea lui Hristos», «baia vieţii”-, «baia renaşterii», «baia pocăinţei».Sfântul Botez nu este o joacă! Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este uşa prin care se intră în Sfânta Biserică. Numai prim Sfântul Botez putem ajunge membri ai Bisericii lui Hristos şi ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.Taina Sfântulul Botez a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : «Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh» (Matei XXVIII, 19). Toate acestea le-a grăit după învierea Sa din morţi. Dar Taina Sfântului Botez nu este numai uşa prin care se intră în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci şi pentru câştigarea împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum ne încredinţează însuşi Mântuitorul, zicând : «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărătia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5).

Nu aş vrea să vă plictisesc cu un discurs sforăitor, dogmatic. Trebuie să reţineţi că partea văzută a Tainei Sfântului Botez constă din afundarea de trei ori în apa sfinţită a celui ce se botează şi în rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu. (N) În numele Tatălui, amin, si al Fiului, amin, şi al Sfântului Duh, Amin.; Acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin».Sfânta noastră Biserică face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, pentru că chiar cuvântul botez inseamna «a afunda”, «a cufunda». Sub formă de turnare sau prin stropire se săvârseste doar în împrejurări cu totul deosebite, când, de pildă, cineva este greu bolnav sau când nu se află la îndemână apă din destul.Apa care se foloseste la Taina Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată si cu nimic amestecată.Săvârşitorii Tainei Sfantului Botez sunt episcopii şi preotii, căci lor le-a încredinţat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârşi Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza şi diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite (a unui prunc în pericol de moarte) poate face acest lucru şi un simplu credincios, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. În acest caz, dacă cel botezat trăieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului şi administrarea Tainei Mirungerii şi Tainei Impărtăşaniei.

Revin acum la tema conferinţei noastre. Ce-l de-al doilea Botez. Există mai multe feluri de botezuri. Există un Botez al muceniciei sau al sângelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri creştine, înţelegând prin el moartea martirică, în persecuţii, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinţii părinti îl socotesc asemenea Botezului din apă si din Duh, umeori chiar mai de preţ decât acesta (Sfântul Grigorie Teologul). Mai cunoaştem şi Botezul dorinţei care constă în dorinţa arzătoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducând o viaţă de pocăinţă şi în virtute. Dacă dintr-o pricină oarecare fără voia lui nu ajunge să primească botezul prin apă şi prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorinţei. Botezul este unul Unic si Nerepetabil! .Iată ce scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni: „Un Domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4,5). Deci Taina Sfântului Botez nu se repetă. Mă repet! Căci «este un Domn, o credintă, un botez» (Efes. IV, 5)…dar şi  «Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor», rosteşte cel ce primeşte Sfânta Taină a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Cum cineva nu se naşte trupeşte decât o singură dată, tot asemenea naşterea sufletească nu poate fi decât una singură. Nu te poţi naşte de mai multe ori! Numai dacă a fost găsit un prunc şi nu se ştie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat condiţionat, dacă n-a fost botezat. Deci nici aici nu se săvârşeste un al doilea botez. Din punct de vedere canonic al doilea botez sau rebotezarea sunt interzise ortodocşilor, deoarece Iisus Hristos „a adus o singura jertfă pentru păcate” (Evr. 10, 12), odată pentru totdeauna (Evr. 10, 10). Excepţia este cea pe care v-am spus-o mai devreme. Copiii să fie rebotezaţi dacă nu se ştie cine i-a botezat (canonul 94 – Sinodul al Vl-lea ecumenic).Problema celui de-al doilea botez a apărut odată cu primirea schismaticilor sau ereticilor în sânul Bisericii Adevarat Ortodoxe, multe din „botezurile” oficiate de aceştia nefiind valide. Biserica Adevarat Ortodoxă face o distincţie între ereticii care trebuie să fie botezaţi pentru a fi primiţi în Biserică (can. 46 apostolic, can. 19 – Sinodul I ecumenic, can. 7 – Sinodul al II-lea ecumenic, can. 95 – Sinodul al VI-lea ecumenic), şi ereticii al căror botez poate fi acceptat pe temeiul iconomiei (can. 2, Sinodul al VI-lea ecumenic. Biserica nu crede că botezul ereticilor este valid. Cu toate acestea, în cazul în care un schismatic, eretic sau heterodox doreşte să devină mlădar al Bisericii lui Hristos, în funcție de circumstanțe se poate accepta botezul anterior . Acest lucru se datorează faptului că Biserica are capacitatea de a oferi și îndeplini prin iconomie, prin harul divin o procesiune facuta care a avut loc într-un grup eretic. Canoanele sunt cele indicate mai înainte. Mai exact, pe înţelesul nostru al tuturor:

  • Armeni, copți și monofiziți sunt admiși într-o renunțare scrisă de cacodoxie
  • Romano-catolicii sunt fără repetarea botezului, doar prin mărturisire de credință ortodoxă și mirungere
  • Anglicanii este de preferat să fie re-botezaţi pentru că episcopii nu au succesiunea apostolică
  • Protestanții sunt primiţi prin botez ca urmare a întreruperii succesiunii apostolice.

Înainte de a încheia aş vrea să vă spun că mă bucur de acestă conferinţă şi din alt motiv. Această temă mi-a adus aminte de originele mitropoliei noastre. Exact acestă problemă a botezului a avut-o şi fondatorul Mitropoliei noastre, Mitropolitul Gabrial, iniţial episcop de Spania şi Portugalia al Bisericii de Stil Vechi din Grecia. În anul 1978 ca arhimandrit a părăsit Biserica Rusă din Exil,la sfatul Sfântului Ioan Maximovici şi s-a alăturat Bisericii de Stil Vechi din Grecia.  Pe 17 iunie 1978, Arhimandritul Ioan (Rocha) a luat jurămintele în schima mare, şi a primit numele de Gabriel . Pe 18 iunie 1978 a avut loc hirotonia Arhimandritului Gabriel (Roche), întru arhiereu ,ca episcop de Lisabona şi Exarh al “Sinodului Bisericii de Stil Vechi din Grecia în Portugalia”. Ca urmare a re‐botezării  şi re‐hirotoniei arhimandritului Ioan, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Frontierelor (ROCOR) a rupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă  a Vechilor Calendarişti Greci, condusă  de Arhiepiscopul Auxentios. Grecii foarte radicali nu au putut înţelege cum un arhimandrit ortodox, portughezul Ioan fusese primit în Biserica Ortodoxa Rusă de la romano‐catolicism fără să fie botezat!

ANEXE

CANON 7 al Celui de-al Doilea Sinod Ecumenic

Pe cei ce din eretici vin la ortodoxie (dreapta slăvire), şi marea parte a celor ce se mântuiesc îi primim, după spusa urmare, şi obicei. Pe arieni adică, şi pe machedonieni, şi pe savatieni, şi pe navatieni, pe cei ce se zic pe sineşi curaţi, şi mai buni[18], şi pe cei patrusprezecelnici, adică tetradiţi (mercurieni), şi pe apolinarişti îi primim dându-şi Libele (adică mărturisirea credinţei), şi anatematisind pe tot eresul, care nu cugetă, precum cugetă sfânta Soborniceasca şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. Şi pecetluindu-i mai-nainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, şi pe nări, şi pe gură, şi pe urechi, şi pecetluindu-i pe ei, zicem: Pecetea Darului Sfântului Duh. Pe evnomiani care se botează întru o afundare, şi pe montanişti, cei ce aici se zice frighi, şi pe saveliani, care învaţă, că Tatăl şi Fiul este o faţă (Yopatorie), şi alte oarecare cumplite fac, şi pe celelalte eresuri toate, (fiindcă aici sunt mulţi, mai ales cei ce năvălesc din ţara galatenilor). Pe toţi cei ce din aceştia vor voi a se adăuga la ortodoxie, ca pe elini îi primim. Şi în ziua cea dintâi îi facem creştini. Iar întru a doua catehumeni, iar întru a treia îi jurăm, cu însuflare de trei ori în faţă, şi în urechi, şi aşa îi catehisim, şi îi facem să zăbovească în Biserică îndestul, şi să asculte Scripturile. Şi atunci îi botezăm. [Apostolesc 46, 47, 68; Sinod 1, 8, 19; Sinod 6, 95; Laodiceea 7, 8; Cartagina 66; Vasilie 1, 5, 47]

TÂLCUIRE

Canonul acesta orânduieşte cu ce chip se cuvine să primim pe cei ce din eresuri vin la Ortodoxa Credinţă, şi la partea celor ce se mântuiesc. Zicând, că pe arieni, şi machidonieni, şi navatieni, despre care am zis în Canonul întâi al Sinodului acestuia. Şi pe savatieni şi pe patrusprezeceri, adică tetradiţi şi apolinarişti, îi primim, după ce vor da libele, adică mărturisire în scris, în care să anatematisească şi pe al lor eres, încă şi pe tot alt eres care nu cugetă, precum cugetă Sfânta, Soborniceasca, şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu, (precum şi Sinodul întâi cel Ecumenic o au cerut aceasta în scris de la Navatieni cu deosebire în Canonul 8) ale cărora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea, ochii, nările, gura, şi urechile la fiecare pecetluire zicând: „Pecetea Darului Sfântului Duh”. Pe toţi aceştia însă aşa îi primim, nebotezându-i a doua oară, fiindcă după Zonara, întru Sfântul Botez cu nimic se deosebesc de noi, ci întocmai cu dreptslăvitorii se botează, pe arieni însă, şi machedonieni, arătat fiind eretici, i-a primit Canonul fără al doilea botez iconomiceşte, după întâiul cuvânt pentru multa mulţime a ereticilor celor de acest fel ce aflau întru acea vreme. Iar după al 2-lea cuvânt, şi pentru că întocmai ca noi se botezau. Pe evnomieni însă, care întru o adunare se botează, şi montanişti, care aici în Constantinopol, se numesc frighi. Şi pe saveliani, care zic că o faţă este Tatăl, şi Fiul, şi alte rele fac, şi pe toate celelalte eresuri al ereticilor, (dintre care mulţi se află aicea, şi mai ales câţi se trag din Ţara Galatilor). Pe aceştia, zic, pe toţi, ca pe elini îi primim. Adică ca pe unii cu totul nebotezaţi. (Pentru că aceştia, ori cu totul nu s-au botezat, ori de s-au botezat, însă nu drept, şi precum se botează Dreptslăvitorii. Pentru aceasta nici se socotesc botezaţi) şi în ziua dintâi, îi facem pe ei creştini, adică îi facem să primească toate dogmele creştinilor, afară din Pridvorul Bisericii, puindu-şi Preotul mâna peste ei, după Canonul 39 al localnicului Sinod din Iliviria, care este Ţară a Ispaniei. Iar a doua zi îi facem catihúmeni, adică îi numărăm în rânduiala catihúmenilor. Iar a treia zi le citim obişnuitele lepădări (de satana) însuflând de trei ori în faţă şi în urechile lor, şi aşa îi catihisim pe ei (adică îi învăţăm) în parte cele ale credinţei, şi îi facem să rămâie în Biserică mult timp şi să asculte Dumnezeieştile Scripturi, şi atuncea îi botezăm pe ei.

Mârturisirea de credinţă despre botez a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

Despre botez

Cu toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, din cel dintâi canon al său, a hotărât să fie primit, prin iconomie, botezul schismaticilor din Biserica Ortodoxă Română (de Stil Nou), adică numai cele trei afundări săvârşite în numele Sfintei Treimi. Însă, pentru a nu împiedica mântuirea multora, Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aplicat principiul iconomiei, aşa cum au făcut-o şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul I (Can. 8) şi de la Sinodul al-II-lea (Can. 7), precum şi Sfântul Vasile (Can. 1). Pe baza acestor canoane, primim numai botezul schismaticilor (cele trei afundări), dar numai dacă acest botez este săvârşit după rânduiala Bisericii Ortodoxe (cele trei afundări complete şi în numele Sfintei Treimi). Deşi Sfântul Vasile îi numeşte pe schismatici ca nişte „mireni şi lipsiţi de dar”, totuşi primim cele trei afundări ale lor, atât pe temelia canoanelor mai sus numite, dar şi ţinând seama de multe minuni din Sfintele Scripturi, când afundările fiind făcute numai de mireni s-au dovedit a fi valide. În general, Biserica acceptă botezul făcut de mireni numai atunci când cel ce urmează a fi botezat se află în primejdie de moarte. Amintim în acest sens minunea din viaţa Sfântului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, care, copil fiind, boteza în joacă pe malul mării pe copiii de o vârstă cu el. Şi cercetând acest lucru Sfântul Patriarh Alexandru şi sinodul său, au hotărât validă taina sfântului botez săvârşit de copilul Atanasie, după rânduiala Ortodoxiei. Iar pentru că mărturisim împreună cu Sfântul Apostol Pavel „Un Domn, o Credinţă şi un Botez”, ca să nu ne facem călcători ai legii lui Dumnezeu, pe schismaticii botezaţi prin cele trei afundări şi în numele Sfintei Treimi, care se întorc la Biserica Adevarat Ortodoxa îi ungem cu Sfântul şi Marele Mir, după cum spune Sfântul Vasile în Can. 1, sau Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea, în Can.7. Şi, pentru că prin iconomie Sfinţii Părinţi au primit botezul schismaticilor şi pe al nabatienilor (can 7 Sinod al II-lea) care urmau iudaiceştilor obiceiuri, serbând Paştele şi celelalte sărbători odată cu iudeii, dar se botezau cu botezul cel adevărat, tot prin iconomie şi prin tăria canoanelor de mai sus primim şi noi botezul schismaticilor.Dacă cei care vin la dreapta credinţă nu au botezul săvârşit prin cele trei afundări şi în numele Sfintei Treimi – fie ei schismatici, fie eretici – îi primim ca pe nişte nebotezaţi şi îi botezăm cu botezul cel adevărat al Bisericii Apostolice Ortodoxe, după care îi ungem cu Sfântul şi Marele Mir şi îi împărtăşim cu Sfintele Taine (Tâlcuirea Can. 46 şi 47 ale Sfinţilor Apostoli, notele 83 şi 84).

+ dr. Onufrie Pop

Arhiepiscop de Bergamo şi Mitropolit Primat al „Mitropoliei Autonome Creştin Ortodoxe după Vechiul Calendar în Italia