CE ESTE GRUPAREA RELIGIOASA

GRUPAREA RELIGIOASĂ

  1. GENERALITĂŢI

Definiţia Grupării Relgioase este următoarea:

„Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă” (Articolul 6 – (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă, Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007.

Spre deosebire de Culte sau Asociaţii Religioase, Gruparea Religioasă nu are personalitate juridică (adică nu are formă de înregistrare juridică şi nu este obligată să facă demersuri în acest sens) din mai multe cauze, printre care şi lipsa numărului de membri necesar (impus de lege) pentru înfiinţarea unui Cult sau a unei Asociaţii Religioase. Cu toate acestea, Gruparea Religioasă beneficiază de mai multe drepturi, după cum reiese din Legea Cultelor Nr. 489/2006, precum:

  • de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv, în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului/grupării (Art. 2 – 1);
  • este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase (Art. 4);
  • Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi  grupuri religioase se desfăşoară pe bazaînţelegerii şi a respectului reciproc (Art. 13 – 1);
  1. FORMA LEGALĂ DE FUNCŢIONARE

În acord cu Legea 489/2006, Gruparea Religioasă nu are formă juridică, nu este înregistrată conform cerinţelor impuse pentru Culte sau Asociaţii Religioase, fie din cauza numărului de membri, a convingerilor religioase, fie din cauza activităţilor religiei respective. În România există grupări, care, prin convingere religioasă, nu doresc înregistrarea Cultului respectiv; dar, practicile şi ritualurile reprezentative nu încalcă legile statului Român! Pentru a nu amputa libertatea religioasă chiar şi acestor persoane/Grupări, în acord cu Legile privind Libertatea Religioasă ale Uniunii Europene, s-au dat formă legală de a funcţiona în cadre publice sau private, aceste persoane, numindu-le în mod legal „Grupări Religioase”.

Spre deosebire de Culte sau Asociaţii Rreligioase, Gruparea Religioasă nu deţine Cod Fiscal şi nu poate avea activităţi economice sau comerciale, decât prin adoptarea unei forme juridice de funcţionare, în acord cu prevederile legilor statului Român. Dincolo de acest impediment, Gruparea Religioasă poate să-şi exprime faţă de membrii săi convingerile religioase, ritualurile şi chiar (părinţii) să o fere educaţie copiilor sau să aleagă ca aceştia să adere la respectiva Grupare Religioasă, în acord cu legea sus menţionată.

III. ABUZURI INTERZISE PRIN LEGE

Statul Român, precum şi celelalte ţări care fac parte din Uniunea Europeană, nu are dreptul să adopte o lege sau o practică prin care să impună o anumită religie cetăţenilor de pe teritoriul său. De asemenea, este interzis prin Lege constrângerea unei/unor persoane sau discriminarea, marginalizarea, defăimarea acesteia. (Art. 1 (I) – (II) din Legea 489/2006).

  1. Abuzurile forţelor de ordine:

În trecut, au fost cazuri prin care un anume Cult a impus/solicitat forţelor de ordine ale poliţiei sau ale jandarmeriei să creeze presiuni asupra unor persoane sau Grupări Religioase. Idiferent de poziţiile Cultelor majoritare într-o anumită regiune a ţării, Poliţia, Jandarmeria sau oricare alt organ al forţelor de ordine, nu are dreptul să deranjeze sau să urmărească în mod ameninţător/sfidător. Pentru a nu se mai repeta astfel de cazuri (mediatizate chiar), Statul Român a adoptat următoarea Lege:

„Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult, ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase” (Art.1 – (2).

  1. Abuzurile Cultelor cu un număr majoritar de membri:

Teritoriul României nu este în proprietatea sau administrarea unui anume Cult. Fiecare cetăţean cu domiciliul stabilit în România adre dreptul de a adopta orice convingere religioasă şi nu poate fi supus unei discriminări. Drept urmare, omul are libertatea de a adera la orice Cult, Asociaţie sau Grupare. Forţele de ordine nu au dreptul de a se implica in vre-o acţune defăimătoare sau să facă presiuni unor persoane sau grupuri de persoane pentru convingerile religioase, indiferent de părerea celorlalte culte, asociaţii sau grupări.

  1. DREPTURILE GRUPĂRILOR RELIGIOASE

Gruparea Religioasă fără personalitate juridică, are dreptul de a-şi manifesta credinţa în publica sau în particular credinţa sau convingerile religioase proprii (vezi Art. 2 – (1) din 489/2006), indiferent care ar fi acestea, câtă vreme nu încalcă legile statului Român sau nu manifestă învrăjbire religioasă sau discriminarea altor Culte, Asociaţii Religioase ori Grupări Religioase din România.

__________________________________

LEGISLAŢIE

PRIVIND LIBERTATEA RELIGIOASĂ

  1. Legislație Europeană

Articolul 21. – (1) „Orice discriminare bazata pe orice criteriu precum sex, rasa, culoare, etnie sau origine sociala, trasaturi genetice, limba, religie sau credinta, opinie politica sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, proprietate, nastere, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala este interzisa.” (Carta UE din Tratatul Constitutional al Uniunii Europene).

Articolul 13: „Fara a desconsidera prevederile celorlalte dispozitii ale Tratatului si in limitele puterii conferite de acesta Comunitatii Europene, Consiliul in unanimitate, actionand la propunerea Comisiei si dupa consultarea cu Parlamentul European, poate lua decizii necesare pentru combaterea discriminarii bazate pe sex, origine rasiala sau etnica, religie sau credinta, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala.” (Carta UE din Tratatul Constitutional al Uniunii Europene).

  1. Legislaţie Română

Articolul 2. – (1) „Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice” (Capitolul 1 din Ordonanta de Guvern 137/2000 actualizată la data 11.04.2009).

Articolul 15: „Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii, ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia” (Capitolul 2, Sectiunea a V-a din Ordonanta de Guvern 137/2000 actualizată la data 11.04.2009)

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă

Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007

CAPITOLUL 1:

Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.

Art. 1. – (2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.

Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă.

Art. 2. –  (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional.

Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.

Art. 5. – (2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.

Art. 5. – (3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.

Art. 5. – (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.

Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi  grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.

Art. 13. (2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase. (…)

Rezultatul Proiectului de Lege (aflat în continuarea Legii 489/2006)

Prima parte:

(…) În cadrul libertăţii religioase dreptul la liberă asociere are un conţinut larg şi generos, statul protejând atât grupările religioase, ai căror membri nu consideră necesar să exercite libertatea lor în cadrul unei structuri cu personalitate juridică, cât şi structurile religioase cu personalitate juridică, anume cultele şi asociaţiile religioase.

NOTĂ:

Gruparea religioasă nu are o formă juridică de înregistrare. Defapt, nu există o astfel de prevedere legală care să impună Grupărilor Religioase înregistrarea sau raportarea numărului de mebri ori al activităţilor desfăşurate în cadrul acestora, câtă vreme nu se încalcă prevederile legale şi constituţionale, dreptul la libertate şi exprimare. Cu alte cuvinte, Grupările Religioase peneficiază de aceleaşi libertăţi precum Cultele şi Asociaţiile religioase, pentru care există prevederi legale în scopul înregistrării. Spre deosebire de aceste persoane juridice, Grupările Religioase nu pot avea activităţi publice, decât în următoarele cazuri:

  1. Înmormântarea unui membru al grupării (care necesită aces în public);
  2. Deplasarea clericului la domiciliul unui membru pentru anumite servicii religioase specifice Grupării.

Pentru înfiinţarea unei Grupări Religioase nu este necesară o hotărâre Judecătorească (întrucât nu deţine personalitate juridică – cod fiscal). Pentru orice eventualitate, liderul grupării are tot dreptul să întocmească un Proces Verbal NOTARIAL, împreună cu membrii grupării, să ateste „în mode istoric” înfiinţarea grupării respective, deşi nu este impus prin lege acest lucru.

Una dintre cele mai celebre grupări religioase fără personalitate juridică este Gruparea „Misa” care până la adoptarea legii sus amintite, erau supuşi unor discriminări şi discreditări în masă, prin miloacele de televiziune şi presă scrisă. Aceste abuzuri nu se pot repeta şi în urma noii legi. Este indicat să existe un document (chiar mai multe) care să ateste înfiinţarea Grupării DVS, după data adoptării Legii sus menţionate. Acest document este necesar să fie notarial (de asemenea, de tip istoric) pentru a nu da prilejul celorlalte culte să vă discrimineze sau să discrediteze Gruparea DVS.

Statul Român nu este stăpânit de un singur Cult ori o Asociaţie sau Grupare, ci toate aceste forme religioase au drepturi egale de exprimare în mod individual, în public sau în particular, chiar şi în scopul de a-şi construi proprii aşezăminte specifice dogmelor proprii.

ADAOS:

Pentru orice eventualitate, se va intocmi un proces verbal cu o parte a numărului de membri care au solicitat aderarea la această Grupare Religioasă, considerându-vă Lider, în faţa unui notar public.

BBW Cams Ecclesia Theme