Referate

RELIGII SI CONFESIUNI CRESTINE (ISTORIC SI DOCTRINE) – ISLAMISMUL

† Dr.Onufrie Pop
Arhiepiscop de Bergamo si Mitropolit Primat
Mitropolia Autonoma Crestin Ortodoxa dupa Vechiul Calendar in Italia

           Islamismul are ca fondator pe Mahomed(Muhammad).Invataturile sale au fost consemnate in Coran,lucrare care potrivit traditiei islamice i-a fost revelata de Allah.
Doctrina islamica este un sincretism,un amestec de elemente religioase diferite ca provenienta si factura,luate din iudaism(Biblie si Talmud),din crestinism,din traditiile religioase ale persilor si arabilor.Formula de baza a teologiei mahomedane ortodoxe este shahadah adica: „Nu este Dumnezeu afara de Allah,si Mahomed este profetul sau”.A doua formula de baza cuprinde o marturisire de credinta in Dumnezeu,ingeri,carti sfinte si viata viitoare¹.Allah,ca un zeu suprem la vechii arabi politeisti,este spiritualizat,afirmandu-se unicitatea sa.Lui Allah i se atribuise 99 de insusiri pe care Coranul si Hadith le enumera si pe care credinciosii mahomedani trebuie sa le cunoasca si sa le recite cu ajutorul unor matanii(din 99 de margele). Dumnezeu este creatorul a tot ce exista,este atotputernic si milostiv.O trasatura negativa a doctrinei musulmane este conceptia despre predestinatie sau fatalism.Dumnezeu nu a creat pe om liber,ci i-a creat si faptele pe care aceste,in mod inevitabil,trebuie sa le implineasca(Aceasta doctrina incearca sa fie revizuita astazi de eruditii teologi musulmani,tinand seama de cerintele lumii moderne in care omul are partea sa activa de responsabilitate). Detalii →

FENOMENUL RELIGIOS LA SFARSIT SI INCEPUT DE MILENIU

† Dr.Onufrie Pop
Arhiepiscop de Bergamo si Mitropolit Primat
Mitropolia Autonoma Crestin Ortodoxa dupa Vechiul Calendar in Italia

Secolul XX a debutat cu teoretizari dintre cele mai savante despre om si univers,fiind investigate deopotriva expresiile spiritului uman si ale lumii.
In zorii secolului trecut E.Durkheim a proclamat autoritatea constiintei sociale pe baza suportului ei traditional,convins fiind ca societatea umana a preluat progresiv toate functiile detinute anterior de religie¹.La randul sau,Sigmund Freud a evocat rolul energiilor instinctuale personificate prin libido(forta oarba care nazuieste spre placere si agresivitate) ca factori constituitivi ai socialului,demoland astfel orice realitate transcendenta².Martin Heidegger s-a pronuntat critic la dresa crestinismului acuzandu-l ca a dislocat zeii din cer,furand omului ultima speranta,ultimul suras optimist³.Vladimir Ilici Lenin reprezentand ideologia marxista,care a numit religia „opiu pentru popor”,a carcaterizat fenomenul religios drept o frustrare a constiintei umane,ca urmare a deposedarii individului de bunurile proprii si a absentei unei legislatii care sa sanctioneze abuzurile impotriva drepturilor persoanei⁴. Detalii →

TAINA CASATORIEI (I)

– abordare interconfesională –

† Dr.Onufrie Pop
Arhiepiscop de Bergamo si Mitropolit Primat
Mitropolia Autonoma Crestin Ortodoxa dupa Vechiul Calendar in Italia

Nunta şi Sfintele Taine la Protestanţi

O deosebire capitală între Ortodoxie şi Protestantism o formează concepţia despre rostul şi numărul Sf. Taine. Protestanţii, în opoziţie cu sacramentismul Bisericii Romano-Catolice, au căutat să slăbească din ce în ce mai mult însemnătatrea Sf. Taine. De la început ei au accentuat cu putere factorul subiectiv, după care Tainele sunt în funcţie de starea subiectivă a primitorului, în timp ce Biserica creştină ecumenică a văzut în Sf. Taine lucrări cu valoare obiectivă , având ca promotor pe Însuşi Dumnezeu.

Iniţial, Luther recunoaşte o realitate obiectivă a Tainei, dar adaugă că fără credinţă, Taina nu e de nici un folos. Cu timpul însă, prăpastia între învăţătura protestantă şi cea Bisericii ecumenice s-a adâncit din ce în ce mai mult, prin tăgăduirea rostului haric al Tainelor de către Zwingli şi ucenicii săi, ele ,, devenind numai simboluri ce unesc pe adevăraţii credincioşi cu Biserica „.[1] Detalii →