Predici

DUMINICA A V-A DUPĂ PAŞTI (A SAMARINENCII)

APA CEA VIE

Pericopa evanghelică de astăzi ne relatează despre Mântuitorul Iisus Hristos, că trecea prin Samaria. În drum s-a oprit la Fântâna lui Iacov. El ştia că oamenii, în setea lor, iau apă de oriunde şi că au trebuinţă de o apă deosebită, de apa cea vie din Fântâna lui Iacov. Ştia că oamenii îndură chinuri grele din cauza setei şi că setea trupească e mai puţin chinuitoare decât setea sufletească.

Samarineanca din Evanghelia de astăzi n-a vrut să ia atunci apă dintr-o fântâna oarecare, ci a venit din cetatea Sihar până la vestita fântână a lui Iacov şi acolo i s-a dat să ia apa cea vie, din izvorul veşnic al lui Hristos Domnul. Desigur că samarineanca şi-a dat seama de starea în care se găsea şi de calea pe care trebuia să apuce. Detalii →

DUMINICA A IV-A DUPĂ PAŞTI (A SLĂBĂNOGULUI)

AŞTEPTAREA ÎN SUFERINŢĂ

Pericopa evanghelică reproduce una dintre nenu­măratele minuni săvârşite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în timpul activităţii Sale pământeşti: vindeca­rea unui slăbănog, care timp de 38 de ani îşi ducea zilele în necaz şi suferinţă, aşteptând la marginea lacului Vitezda ca îngerul Domnului să tulbure apa şi deopotrivă să găsească pe cineva care să-l arunce în lac, deoarece apa numai în clipa aceea avea putere să vindece pe cel suferind. Detalii →

DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI (A MIRONOSIŢELOR)

IUBIREA ADEVĂRATĂ

Duminica a treia după Paşti este închinată întru lauda femeilor mironosiţe.

Mironosiţe înseamnă purtătoare de mir. Ele sunt acele femei care în noaptea învierii lui Hristos se grăbeau spre mormântul Domnului cu miruri în mâini, să toarne miresme plăcut mirositoare pe trupul neînsufleţit al Dumnezeiescului lor Învăţător.

Din Sfânta Evanghelie ştim că, atunci când Domnul stră­bătea cu învăţătura Sa oraşele şi satele, mulţime de popor se aduna totdeauna în jurul Său. Era popor care se apropia, îl asculta şi apoi se depărta. Dar din acest popor, pe Mântuitorul îl însoţea, în afară de Apostolii cei aleşi, o ceată de femei. Deci, această tovărăşie de femei mironosiţe a luat fiinţă cu mult mai înainte de noaptea Învierii lui Hristos. La început erau puţine, iar mai târziu numărul lor a crescut. Ele însoţeau pe Dumne­zeul lor învăţător nu numai ca să-şi însuşească învă­ţătura lui Hristos, ci şi ca, în puterea marii Iubiri pentru El, să slujească Domnului cu tot ce puteau. Sfânta Evanghelie ne spune că ele slujeau Domnului „din avutul lor” (Luca VIII, 3). Pentru îngrijirea Mântuitorului aduceau ceea ce aveau în casele lor. Detalii →