TAINA MIRUNGERII

Este Taina prin care noul botezat ce se unge cu Sf. Mir se împărtăşeşte cu cele şapte daruri ale Sf. Duh, pentru creşterea duhovnicească. Deşi creştinul primeşte deja Sf.Duh prin botez, totuşi Taina Sf.Mir este deosebită, pentru că dacă Botezul îl naşte pe om la o viaţă în împărăţia Duhului, Mirungerea îl creşte de la măsura copilului, „la măsura bărbatului desăvârşit care este Hristos”.

Intemeierea Tainei Sfintei Mirungeri
A fost instituită de Mântuitorul prin cuvintele: “Şi iată Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu peste voi, iar voi să şedeţi în cetatea Ierusalimului până vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24,40)

Alte temeiuri biblice:
“Iar Cel ce ne adevereşte pe noi şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” (II Cor. 1,21).
“Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate” (I Ioan 2,20)

Temeiuri patristice aflăm la:
Teofil al Antiohiei, („Trei cărţi către Autolic, 1,12) Sf. Ciprian („Epistula 70”) şi Sf. Chiril al Ierusalimului, („Cateheza mistagogică” III, 3), Fericitul Augustin, („Expositio in Ioann evangelio”, 118″). Nicolae Cabasila spune că prin Taina Mirului se pun în lucrare puterile date omului prin botez, („Despre viaţa în Hristos”, III, pp. 185-192).

In Biserica primară, Mirungerea se săvârşea ca şi Hirotonia prin punerea mâinilor. Pentru a nu se confunda cu Hirotonia, cu timpul punerea mâinilor a fost înlocuită prin ungerea cu Sf.Mir. Dovada pentru identitatea Tainei în ambele practici este că astăzi Biserica Catolică împărtăşeşte Mirungerea prin amândouă practicile.

Materia
Este mirul sfinţit, adică untdelemn curat amestecat cu 39 de mirodenii deosebite, după o rânduială precisă şi sfinţit în Joia Mare a fiecărui an, de către sinodul Bisericii autocefale respective.

Formula
Este următoarea: “Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin!”, rostită de fiecare dată la ungerea principalelor părţi ale corpului: frunte, ochi, nări, gură, piept, spate, picioare, mâini.

Timpul
In Biserica Ortodoxă se împărtăşeşte imediat după botez, cf. Efeseni 4. 30: „Nu întristaţi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost pecetluiri în ziua Răscumpărării”. Cu siguranţă “ziua Răscumpărării” de aici înseamnă ziua botezului, cf. Sf. Chiril al Ierusalimului.

Biserica Romano-catolică, începând cu secolul XIV, împărtăşeşte această Taină numai la vârsta de 12 ani (“sacramentum confirmalionis”), pentru că numai atunci, având cel botezat înţelegerea dezvoltată, Taina s-ar constitui într-adevăr într-un mijloc eficace de întărire în credinţă.

Răspunsul ortodox este că, aşa cum harul este eficient la botezul noului- născut, tot astfel este eficace şi harul Mirungerii. Condiţionarea Tainei de dezvoltarea raţiunii persoanei duce la o înţelegere intelectualistă, raţionalistă, la o abstractizare şi uscare a vieţii organice a omului întru har.

Protestanţii nu recunosc Mirungerea nici ca simbol, nici ca simplu ritual, susţinând că nu e menţionată clar în Sf. Scriptură. Totuşi, ca simbol au şi ei Confirmarea, la vârsta de 14 ani.

Răspundem că din faptul că nu toţi botezătorii din epoca apostolică aveau dreptul să împărtăşească harul prin punerea mâinilor ci numai Apostolii, rezultă că harul punerii mâinilor era o Taină deosebită de botez, cf. Fapte 8,14-15.