SFINȚIȚI PĂRINȚI

După cum bine ştiţi, Taina Preoţiei este un lucru foarte mare şi chiar atât de mare încât unii sfinţi au fugit de ea considerându-se nevrednici.

Un om simplu, în priviinţa mântuirii, are răspunderea sa şi, după putinţă, a celor din jur, dar preotul este răspunzător pentru turma din satul său, din oraşul său, din zona sa, din ţara sa, turmă pentru care Dumnezeu îi va cere socoteală.

Vremurile de pace şi linişte au trecut şi acum trăim vremurile din urmă, vremuri de prigoană, vremuri în care preotul şi omul de rând nu mai pot fi neutri, ci trebuie să aleagă în fiecare clipă între Dumnezeu şi satana. De altfel, niciodată vreun om nu a putut să fie neutru…

În Siria sunt omorâţi zeci de mii de ortodocşi şi, în scurt timp, prigoana care a început prin introducerea actelor cu cip se va amplifica şi se va ajunge şi la noi la aşa ceva.

Cei care marturisesc după puterea lor aleg pe Dumnezeu, iar cei care tac, prin tăcerea lor mărturisesc pe diavol, dupa cum ne avertizează și Cuviosul Paisie Aghioritul.

Ca simplu mirean, fară binecuvantare, nu ai voie sa predici în public, dar ca şi preot ai o putere extraordinar de mare de-i învaţa pe oameni, mai ales duminica, după Sfânta Liturghie și, în particular, la scaunul Sfintei Spovedanii. Pe cât de mare e această putere a preoţilor pe atât de mare va fi şi răspunderea lor în faţa lui Dumnezeu.

Ce mare schimbare s-ar face dacă în toate bisericile, în fiecare duminică, preotul ar spune oamenilor despre ceea ce se întâmplă astăzi şi i-ar îndemna să nu ia actele cu cip! Nu așa au predicat marii dascăli ai Bisericii: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Luca al Crimeei? Nu așa a făcut și Sf. Prooroc si Înaintemergător Ioan? Altfel a facut Hristos? Cu câtă putere învățau aceia poporul! Unii preoți le urmează și astăzi exemplul, dar sunt prea puțini…
Despre familie şi despre provocările cărora trebuie să le facă faţă astăzi Biserica: se tot aduce în discuţie tema relaţiilor, căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Ce ar însemna pentru societatea românească legalizarea de o formă sau alta a acestor relaţii?

ÎPS Irineu: Păcatul acesta al homosexualităţii este descris în Sfânta Scriptură ca fiind o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Deci nu încape îndoială că păcatul respectiv este cu totul şi cu totul neadecvat firii noastre. Cum poţi să scrii în Constituţie un păcat de nedescris, când acest document, această cartă a unei naţiuni trebuie să cuprindă valorile fundamentale ale naţiunii. Este o valoare fundamentală homosexualitatea?

Politicienii si guvernantii acestei tari, straini de acest neam pe care-l urasc cu toata fiinta lor, si-au dat mana cu compania uneia dintre cele mai puternice familii din lume, nu doar pentru a da pe nimic una dintre bogatiile romanilor, ci si pentru a o face distrugand iremediabil apa Romaniei. APA fratilor! Ce mai poate face o tara fara apa? Apoi urmeaza regionalizarea – dezmembrarea tarii noastre!

Mulţi preoţi se tem să mărturisească. Dar cine să mărturisească atunci? Pietrele? Femeile? Adevărat au grăit cei dinaintea noastră când au zis că și la aceste lucruri se va ajunge, ca femeia căsatorită și copilul ei să învețe drept poporul, iar pleiada de preoți, pe care anual îi licențiază facultățile de teologie de pretutindeni, să taca. Acesta este tristul adevăr, că apostolii – puțini la număr și fară știință de carte – au cucerit o lume, mărturisind până la moarte (și ce moarte!), iar miile de teologi, cu master și chiar cu doctorat, abia mai ridică o mână de oameni. De ce? Pentru că ne plac colocviile lungi și discursurile academice, dar ne temem de mărturisit!

Dacă un preot tace și nu mărturiseşte se pot trage de aici următoarele concluzii:

  • preotul iubeşte mai mult funcţia, lumea, scaunul, familia şi prin acest lucru calcă ceea ce a spus Hristos:
    “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei 10: 37-38)
  • preotul este un laş, deși cunoaște cuvintele Mântuitorului:
    Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Nu vă temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul și trupul să le piardă în gheenă. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. (Matei 10: 32-35, 28, 39)
    Iar Sfinții Părinți ne învață că laşii nu se mântuiesc!
  • preoţii nu sunt uniţi şi se tem de caterisire, se tem de oameni, iar nu de Dumnezeu.

Părintele Teodot de la Mănastirea Petru-Vodă spunea că un preot caterisit  pe nedrept nu își pierde harul, lucru ce se poate vedea foarte uşor făcând aghiasmă și văzând dacă se strică sau nu. De asemenea, Părintele Arsenie Boca învăța același lucru, iar împreună cu dânsul și Sfinții Parinti, cel mai bun exemplu fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, el însuși fiind caterisit și exilat. Dar Dumnezeu a fost cu el.

Se mai pune încă o întrebare: dacă preoţii ar fi uniţi ar putea fi caterisiți cu toţii?

În Grecia au ieșit în stradă peste 1 milon de oameni în frunte cu preoții lor. La fel au făcut și sârbii. La fel s-a întamplat și în Republica Moldova. La noi ce se întâmplă?

Preoţii care nu se opun acum vor ajunge la pecetea implantată (nanocipul implantat, după cum spunea şi Pr. Elpidie) şi atunci nu vor fi caterisiţi de Patriarh, ci de Însuşi Dumnezeu şi se va şterge numele lor din cartea vieţii. Să nu creadă nimeni că acestea sunt povești! În SUA implantarea a fost ceruta de populație, prețul implantului fiind de 200$. Aceste lucruri au circulat pe canalele de știri rusești și le puteți găsi în continuare și pe internet (vezi video “Microcipuri implantate: control total (pecetea fiarei, cip, antihrist)” pe YouTube).

După cum bine ştiţi marele nostru mărturisitor şi luptător anticip, Părintele Justin Pârvu,  a trecut în Biserica Triumfătoare. Sfințenia lui este de netăgăduit: mai întâi sfințenia vieții, asceza, perioada de temniță grea, lucrarea sa de duhovnic și de stareț, ctitoriile, minunile din timpul vieții, înainte-vederea mărturisită de mulți fii duhovnicești și mai ales minunile ce au avut loc imediat după moartea sa (busuiocul înverzit, mirul ce a izvorât din ochii părintelui și din mâna dreaptă, demonizații care strigau “e sfânt!” ș.a.). Îl mai proslăvea Dumnezeu cu astfel de semne minunate, dacă cele spuse de el – referitor la actele biometrice, la vremea de prigoană pe care o trăim și la înrobirea poporului român de către străini – ar fi fost sminteală, neascultare sau erezie?
Și cuviosul Paisie Aghioritul a fost de aceeaşi părere şi a avertizat lumea încă din anii ’90. Dar să fi fost aceștia singurii! Dar lista sfinților, duhovnicilor si stareților care au grait impotriva acestor acte biometrice poate fi vreodată scrisă? Numim doar câțiva dintre cei de un neam cu noi: Pr. Arsenie Papacioc, Pr. pustnic Proclu, Pr. Adrian Făgețeanu, Pr. Melchisedec Velnic de la Putna, Pr. Ioan de la Rarău, Pr. Simeon de la Sihăstria, Pr. Antim de la Bistrița – Neamț, Pr. Eftimie Mitra, Pr.prof.dr. Mihai Valică, Pr. Amfilohie de la Diaconești, Pr. Neonil de la Frăsinei, Pr. Crăciun Oprea și mulți alții. La care, desigur, se adaugă cei din Rusia, Serbia, Grecia și din toată lumea ortodoxă. Amintim si trei ierarhi care au grăit împotriva actelor biometrice: IPS Bartolomeu Anania, PS Iustinian Chira și PS Sebastian Pașcanu.

Răsplata veşnică a unui preot vrednic – asemenea celor deja amintiți – este mare, dar şi pedeaspa celor nevrednici va fi mare.

Nu va mai trece mult timp şi fiecare luptător al armatei lui Hristos – arhiereu, preot, călugăr, mirean – va fi chemat să dea socoteală în faţa lui Dumnezeu şi nu în faţa oamenilor de care, de multe ori, poate că acum se teme.

Unii zic: episcopii Bisericii sunt puși de Duhul Sfânt (Fapte 20, 28) și, în concluzie, Sinodul nu poate greși. O astfel de înțelegere este șubredă, istoria învățându-ne altceva. Și nu mă refer la istoria grăită de un profan, ci de cea oglindită în viața Sfântului Marcu al Efesului, de pildă. Când episcopii au alergat la Papă pentru a primi ajutor militar în lupta cu agarenii, acceptând și semnând pentru unire, singur Marcu, prealuminatul mărturisitor, nu a semnat! El a fost Sinodul! De asemenea. poporul dreptslăvitor a fost parte activă din adevăratul Sinod, neîngăduindu-le episcopilor (dupa întoarcerea lor de la Ferrara – Florenţa) să pună în faptă cele iscălite.

Duhul Sfânt îi alege pe episcopi, ca să păstreze Biserica, însă pe aceștia îi așteaptă o și mai aspră judecată, pe măsura misiunii lor! Această alegere nu este o autoritate, cât este o misiune!
Acestea fiind scrise, în chip nevrednic și cu multă durere, de noi – cei ce am lucrat la această scrisoare (și pe care ne știe Dumnezeu, înaintea Căruia și suntem, pururea), încheiem adresarea noastră cu o plecăciune în duh, rugându-vă să nu treceți cu vederea turma cea cuvântatoare! Căci al sfinției voastre este a lega si a dezlega, către care și nădăjduim aici, pe pământ, ca unul ce iconomisiți Tainele lui Dumnezeu.

Părintilor, alegerea vă aparţine!

Dumnezeu să vă lumineze și să vă dea cuvânt cu putere multă!

Un grup de tineri crestini Ortodoxi din Romania

 

BBW Cams Ecclesia Theme