ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

ÎNĂLŢAREA SPIRITUALĂ

Simbolul de credinţă ne prezintă pe scurt viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos din momentul naşterii Sale până la înălţarea Sa la cer, ceea ce reprezintă sfârşitul activităţii Sale pământeşti. Acest ultim eveniment din viaţa pământească a Domnului este prezentat astfel: „Şi s-a înălţat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină, cu mărire, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit” (Art. VII, VIII).

Despre cele legate de înălţarea Domnului la cer s-a prooro­cit cu multe sute de ani înainte de către proorocul David, în unul din psalmii săi: „Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta” (Ps. 56, 7).

Mântuitorul însuşi a prezis înălţarea Sa la cer, prin cuvintele: „Mă duc să vă gătesc vouă loc, iar după ce voi pregăti un loc, mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu şi voi să fiţi” (Ioan XIV, 3).

Astăzi este zi de praznic împărătesc, în care Biserica noastră, cu alese cântări duhovniceşti, face pomenirea înălţării Domnului la cer. După învierea Sa din morţi, Mântuitorul a mai petrecut în lume 40 de zile, arătându-se adeseori ucenicilor Săi, cărora le-a dat ultimele sfaturi şi învăţături utile pentru continuarea operei de propovăduire a Evangheliei la toată făptura.

Despre evenimentul de la praznicul de astăzi, face men­ţiune Sfântul Evanghelist Luca prin cuvintele: „Iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu peste voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, până vă veţi îmbrăca cu puteri de sus. Şi i-a scos afară până în Betania, şi ridicându-Şi mâinile i-a binecuvântat. Şi când îi binecuvânta S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare”(Luca XXIV, 49–53).

Despre Înălţarea Domnului, Sfânta Scriptură face multe menţiuni, acest eveniment fiind descris mai detaliat în cartea Faptelor Apostolilor, unde se spune: ducându-i pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania, pe când îi binecuvânta S-a despărţit de ei şi s-a înălţat la cer”, şi mai departe citim că un nor L-a luat de la ochii lor… Şi privind ei pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe şi le-au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer; Acest Iisus care s-a înălţat de la voi, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (F. Ap. I, 9–12).

Aceste învăţături reprezintă importanţa praznicului împă­rătesc de astăzi, zi în care Iisus Hristos şi-a îndeplinit activi­tatea Sa mesianică pe pământ.

Fiul lui Dumnezeu, înălţat astăzi la ceruri, a înălţat de la pământ la cer întreaga fire umană, unind pe cele de jos cu cele de sus. Mântuirea noastră este posibilă prin jertfa de răscum­părare făcută pe crucea Golgotei. Mântuirea se câştigă în această viaţă pământească în care fiecare dintre noi este chemat să conlucreze cu Dumnezeu prin harul dat de El, având fiecare credinţă puternică, lucrătoare, prin fapte bune. Fiecare ins trebuie să-şi înalţe cugetul la Dumnezeu în această viaţă, afirmându-se ca o fiinţă liberă şi independentă, stăpân pe viaţa şi pe destinul său. Religia creştină nu mai face deosebire între oameni, ea îi apropie pe toţi, socotindu-i fraţi întru Hristos: „Nu mai este rob sau slobod, iudeu sau elin, parte bărbătească sau parte femeiască, ci toţi fraţi întru Hristos Iisus (Galateni III, 28).

Înălţarea omului la Dumnezeu este ceva veşnic şi universal în acelaşi timp. Evenimentul istoric al înălţării s-a petrecut acum aproape două mii de ani, dar de atunci şi până la sfârşitul veacurilor, omenirea a fost şi va fi chemată să se înalţe la cer, să-şi desprindă cugetul din mocirla păcatelor acestei lumi care adeseori întunecă conştiinţa şi să şi-l îndrepte spre Dumnezeu, Părintele luminilor „de la care vine toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit”.

Înălţarea cugetului spre Dumnezeu este posibilă oricărui om. Dragostea creştină îi apropie pe oameni, înlătură barierele urii şi egoismului şi dă posibilitatea înălţării spirituale de pe pământ la cer.

Domnul s-a înălţat la cer astăzi, dar nu se desparte de noi. Intrând în mărirea dumnezeirii Sale, el este al tuturor şi este pretutindeni, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe care L-a trimis în lume, ca să întemeieze Biserica, adică împărăţia harului. Înălţarea Domnului este prilej de bucurie pentru noi, pentru că acolo unde este El vom putea fi şi noi dacă îi vom urma întru totul învăţătura.

Sărbătoarea de astăzi să fie prilej de înălţare a gândurilor noastre, spre cele sfinte, spre fericire şi mântuire, fiind ajutaţi în aceasta de praznicul Duhului Sfânt care se apropie şi care ne luminează mereu pentru dobândirea tuturor dorinţelor noastre. Amin!