DIMENSIUNEA SPIRITUALA IN TERAPIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE DROGURI

“În munca cu persoanele dependente, sporirea spiritualităţii asigură succesul viitor şi protecţia împotriva recăderilor. Astfel succesul este un promotor al spiritualităţii, iar cei care reuşesc acordă acest succes lui Dumnezeu” – Dr. Daniel Mays.
Problema drogurilor constituie una dintre cele mai mari provocări pentru statele lumii. Ea afectează aproape în egală măsură sănătatea persoanelor, bunăstarea comunităţii, securitatea naţională şi chiar echilibrul mondial.
Ameninţarea traficului şi consumului de droguri, devine pe zi ce trece tot mai evidentă şi reală. În toată lumea sunt sute de milioane de oameni, care recurg la consumul de droguri, utilizând substanţe ilegale. Naţiunile Unite consideră dependenţa de droguri: “o ameninţare care poate pune în pericol populaţii întregi.”
“ Într-adevăr, 200 milioane de persoane din lumea întreagă consumă droguri cu regularitate” – spunea purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Joaquin Navarro-Valls, citând informaţii ale ONU.
România reprezintă un punct strategic în lupta antidrog, la nivel european şi mondial. Producţia de opiacee şi îndeosebi heroină, din Asia Centrală, transportată spre ţările Europei de Vest, traversează România pe ruta balcanică de nord. Între anii 2010-2020, România, influenţată de mişcările din toată regiunea geo-politică, s-a deschis pentru trafic şi mai apoi pentru dezvoltarea unei pieţe de desfacere autohtonă.
Astăzi se înregistrează în România, aproximativ 25.000 de dependenţi de heroină injectabilă, doar în Bucureşti. Acest număr este foarte mare şi dacă se iau în calcul şi consumatorii din celelalte regiuni ale ţării, consumul ilicit de droguri, constituie o problemă foarte serioasă pentru România.

În toxicomanie, înclinaţia de a consuma droguri conduce la o stare de subordonare, de cele mai multe ori tiranică, a unui individ faţă de un drog, care îi condiţionează comportamentul, existenţa, relaţiile familiale şi sociale. Drogurile au o caracteristică de bază: dependenţa. Nu te poţi opri atunci când doreşti. Nu este o afacere de voinţă. Un consumator dependent nu-şi dă seama de ceea ce se întâmplă,dar dependenţa îl va determina să vadă că nu poate să se oprească. Apelurile către cei apropiaţi încep să prindă contur. Nu este uşor să discuţi despre ceva interzis ( consumul de droguri ) sau pur şi simplu nu îndrăzneşti, însă tânărul va transmite anumite mesaje. Fiecare vârstă are mesajul ei.
Problema extinderii acestui fenomen a preocupat şi Biserica în ultimele decenii.Papa Francisc a spus: „ Astăzi flagelul drogurilor denaturează în forme dramatice şi în proporţii impresionante,superioare multor previziuni.Episoadele tragice denotă că această epidemie răvăşitoare cunoaşte cele mai mari ramificaţii,alimentată de o piaţă fără scrupule,care depăşeşte graniţe,naţiuni şi continente.” Recuperarea celor prinşi în mreaja toxicomaniei este grea şi nesigură.Sunt chemaţi să participe la însănătoşirea socială mai multe categorii de profesionişti.Legătura spiritualităţii cu vindecarea dependenţei de droguri pare să fie una complexă.
Din perspectivă psihologică, spiritualitatea, este strâns legată de factorul de orientare şi cunoaştere cognitivă la care se adaugă anumite credinţe despre comportamentul religios şi practica religioasă. Bunăstarea spirituală este asociată cu ideea că existenţa ,are un înţeles şi un scop,iar individul este capabil să facă faţă greutăţilor vieţii şi limitărilor existenţei umane.Relaţia dintre spiritualitate şi vindecarea dependenţei de droguri poate fi bidirecţională. Spiritualitatea poate fi atât un rezultat al experienţei pozitive în tratament,cât şi o forţă pentru obţinerea unui rezultat pozitiv al acestuia. Sporirea implicării spirituale asigură succesul viitor şi protejează impotriva recăderilor.O componentă importantă a tratamentului este acceptarea de catre toxicoman a faptului că individul nu are capacitatea de a învinge singur dependenţa şi dezvoltarea ideii că îndreptarea către o „ forţă superioară „ este esenţială.Pentru cei care pot accepta această credinţă,ea le asigură un suport social sub forma unei puteri superioare către care ei se pot îndrepta atunci când auto-controlul eşuează,Concentrarea asupra spiritualităţii îi ajută pe dependenţi să înceapă să privească dincolo de propriile probleme,ceea ce are ca rezultat o scădere a gândirii de tip „ toate mi se întâmplă numai mie „ şi îi învaţă să se preocupe şi de ceilalţi.Pricipalele mişcări spirituale care stau la baza recuperării adicţiilor vizează traversarea de la frică la încredere, de la autocompătimire la gratitudine,de la resentiment la acceptare şi de la necinste la onestitate.
În domeniul problematicii sociale Biserica se implică tot mai mult atât prin mijloace tradiţionale dar şi încercând să achiziţioneze forme specializate, fiind conştientă de valoarea lor în procesul recuperatoriu al persoanelor cu probleme speciale.
Deasemenea, educaţia creştină prin promovarea mijloacelor de tămăduire consacrate ale Bisericii, rugăciunea, postul, lupta împotriva gândurilor, sunt acte ale manifestării relaţiei divino-umane, extrem de folositoare omului pentru păstrarea echilibrului de viaţă.
În problema adicţiilor, Biserica este într-o fază de conştientizare a fenomenalităţii presupuse de acest pericol al existenţei.Terapiile bazate sau în legătură cu spiritualitatea, reprezintă expresia nevoii umane de a reorienta cunoştinţele laice în special în sfera interesului social.
Dinamica, dimensiunile şi caracteristicile consumului şi traficului illicit de droguri in Romania sunt aspecte ce fundamentează politica guvernamentala in acest domeniu .De aceea ,intervenţia societăţii trebuie axată pe cel puţin patru dimensiuni :social, economic, politic,şi nu în ultimul rând ,moral-religios. În acelaşi timp, pe lângă armonizarea legislaţiei interne cu cea europeană, este necesar să acţionăm unitar pentru crearea unor retele de servicii de prevenire ,consiliere, tratament ,reabilitare şi reinserţie psihosocială, pentru a schimba tendinţa de culpabilizare şi marginalizare a persoanelor dependente de droguri şi pentru a creşte încrederea în serviciile de tratament şi în sprijinul oferit de societate. Astăzi misiunea Bisericii nu se mai rezumă doar la exercitarea serviciilor religioase în cadrul locaşului de cult,ci ea este activă prin slijitorii ei în viaţa societăţii în ansamblul ei.Asistenţa socială a persoanelor delincvente în general şi a consumatorilor de droguri în special, a devenit o preocupare serioasă pentru societatea noastră.mai mult, fiind o problemă de concepţie de viaţă,în această viziune protecţia socială trebuie să se extindă prin prevenirea comportamentului antisocial, prin educaţia morală,iar rolul de bază rămâne în acest sens familiei şi Bisericii.
Reabilitarea prin credinţă, face obiectului interesului crescând în relaţia dintre diferiţi specialişti în domeniul socio-uman,astfel factorul spiritual dovedindu-se a fi multidimensional.
“Geamuri sparte”, edificii umane în ruină, comportamente deviante ale unor personalităţi aflate în derivă. . . Ele nu reprezintă o nouă categorie socială şi nu ţin de o nouă patologie. Această titulatură nu face altceva decât să unifice sub un singur spectru o multitudine de vechi apelative care, în fond, ţin în totalitate de un singur aspect: lipsa de educaţie. Istoria inadaptatului se defineşte prin atitudinile şi reacţiile pe care societatea le încearcă în faţa unor anumite comportamente care se manifestă, în special, începând cu vârsta adolescenţei. Acesta este momentul în care tânărul interpelează în forţă societatea adultă: “Ce aţi făcut pentru mine, unde este locul meu, cum mă primiţi printre voi, de ce îmi aplicaţi reguli diferite de cele pe care vi le-aţi aplicat vouă înşivă? Îmi cereţi respect? Dar pe mine cine mă respectă?”

Familia, Biserica, întreaga comunitate…….le datorează un răspuns.

CONF.UNIV.DR.OCTAVIAN POP